Într-o demonstrație de forță fără precedent, fluxurile de petrol din Orientul Mijlociu au străpuns blocada militară și au depășit spectaculos nivelurile de pace, în ciuda faptului că forțele iraniene au transformat Strâmtoarea Ormuz într-o veritabilă „zonă a morții” cu atacuri zilnice cu rachete.
Business – Petrolierele gigant sfidează noua tactică imprevizibilă a Teheranului – care lansează rachete ce vânează automat orice semnătură radar – și pompează pe piața globală volume record de până la 22,5 milioane de barili pe zi.
Mobilizarea masivă de forțe pe mare pulverizează mediile dinaintea războiului și arată că marile companii își asumă riscuri extreme pentru a menține vie aprovizionarea energetică a planetei, chiar și cu prețul unor incidente dramatice precum incendierea super-petrolierului Kazimah III.
Exporturile de petrol din Orientul Mijlociu au depășit spectaculos nivelurile de dinaintea conflictului în patru dintre ultimele șapte zile ale lunii septembrie, în ciuda atacurilor constante care vizează navele comerciale.
Livrările de țiței din regiune au înregistrat volume uriașe, situate între 19,5 și 22,5 milioane de barili pe zi în perioadele de vârf de la sfârșitul lunii. Această creștere masivă sfidează realitatea din teren, în condițiile în care regiunea înregistra o medie de doar 18 milioane de barili pe zi înainte de izbucnirea războiului cu Iranul, declanșat pe 28 februarie.
De asemenea, fluxul total de hidrocarburi, care include țițeiul, produsele petroliere rafinate și substanțele chimice lichide, a menținut o medie solidă de 22,4 milioane de barili pe zi. În paralel, transporturile de gaze naturale lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz au urcat în septembrie la cel mai ridicat nivel din ultimele opt luni, demonstrând că marile companii continuă să își asume riscuri uriașe pentru a alimenta piața globală. Toate aceste date statistici exclud o flotă subterană considerabilă, formată din navele care navighează clandestin și traversează strâmtoarea cu transponderele oprite special pentru a evita detectarea.
Traficul comercial global se confruntă însă cu o amenințare militară din ce în ce mai imprevizibilă, provocată de schimbarea radicală a tacticilor de luptă. Forțele iraniene au renunțat la selectarea individuală a țintelor și folosesc acum o strategie de tip „kill box”, lansând rachete în zone de angajament predeterminate. Armele inteligente caută și se blochează automat pe primele semnături radar disponibile în perimetru, ceea ce înseamnă că simpla prezență fizică a unei nave în acele coordonate la momentul nepotrivit constituie expunerea principală la risc.
Din cauza acestei tehnologii de atac, siguranța maritimă s-a prăbușit, înregistrându-se cel puțin șapte incidente violente într-un interval scurt. Cel mai grav a vizat super-petrolierul Kazimah III, care a fost lovit direct și incendiat de un proiectil în timp ce opera în strâmtoare, după ce anterior reușise să descarce două milioane de barili de țiței kuweitian în Oman.
Deși echipajul a fost salvat și evacuat de urgență, intensitatea conflictului rămâne la cote alarmante, cu cel puțin un atac raportat zilnic în Strâmtoarea Ormuz sau în Golful Aden. Situația pune sub o presiune uriașă o rută comercială vitală care, în perioadele de stabilitate, gestiona zilnic aproximativ 125 de nave comerciale mari și asigura circa 20% din oferta mondială de țiței și gaze naturale lichefiate.